Semnele morţii

Subiect: Semnele morţii Mier Feb 18, 2009 6:13 pm

Toţi oamenii mor, dar nu toţi cu o moarte asemănătoare! Nu mor la fel oamenii drepţi şi păcătoşii!
Bolile oamenilor vicioşi şi ale celor virtuoşi au înainte de moarte un caracter foarte diferit:
- la păcătoşi, bolile înainte de moarte, apar ca furtunile de toamnă care sfărâmă totul, smulg cu violenţă corabia din ancora ei şi o duc spre adâncul învolburat, spre o pierzare vădită;
- la cei drepţi, ea se aseamănă cu vânturile cele puternice, dar favorabile, la bătaia cărora sufletul celui care moare, îndreptându-şi pânzele, este dus iute, dar fără zgomot şi fără zguduire la liman.
Moartea pentru cei drepţi şi pentru păcătoşi nu este nimic altceva decât ceea ce a fost Marea Roşie pentru Israeliteni şi Egipteni!
Pentru cei dintâi ea a fost o trecere spre pământul făgăduinţei, iar pentru cei din urmă o pricină de pierzare. Tot aşa şi moartea pentru cei drepţi este un început de viaţă şi o uşă pentru pământul fericit, făgăduit; iar pentru cei păcătoşi moartea este începutul morţii a doua, morţii veşnice, plină de chinuri!
Închipuiţi-vă un om care, mergând pe gheaţă, la un moment dat se prăbuşeşte în adânc.
Către cine nu s-ar întoarce astfel de om, spre cine nu şi-ar întinde mâinile, către cine n-ar striga ajutor?! Acelaşi lucru se întâmplă şi cu păcătosul în momentul morţii lui. El simte sfârşit, că s-a scufundat în adânc, el întrebuinţează toate mijloacele ca să alunge boala, ca să îndepărteze sfârşitul, şi când vede că totul rămâne fără succes, atunci el este cuprins de groază, cade în deznădejde şi în frică.
Cât de mult vom regreta atunci în vremea despărţirii sufletului de către trup, fiecare oră pe care am fi putut să o folosim pentru mântuirea sufletului şi pe care am meritat-o; fiecare prilej pe care l-am avut pentru întărirea noastră în virtute şi pe care l-am scăpat, fiecare bucurie curată de care am fi putut să ne îndulcim, pentru că deşarta plăcere sexuală ne-a reţinut şi ne-a ademenit şi cu înşelătoarele ei seducţii! Atunci vom cunoaşte pe deplin ce fel de preţ de nimic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce preţ scump ne cumpărăm gheena!
O, atunci tu , păcătosule, vei cunoaşte cât este de scumpă vremea pe care tu o pierzi, dar va fi prea târziu! Tu ai vrea să o răscumperi cu orice fel de preţ, dar aceasta nu mai este cu putinţă!
Sfântul Antonie cel Mare spunea: nu te îndulci de păcatele lumii, altminteri vei muri cu o moarte nenorocită!
Dacă te apasă tristeţea după un om iubit şi bun, spune-ţi ţie: „Viaţa noastră este în ceruri!” (Filip. 3, 20).
„În ziua necazului meu am strigat către Tine şi Tu m-ai auzit!” (Ps. 85, 7).
Soarta celor plecaţi de la noi este în mîinile Domnului ca şi soarta celor rămaşi; „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem!” (Rom. 14, Cool

.
Dragostea uneşte în chip desăvârşit, duhovnicesc şi pe cei ce sunt despărţiţi trup şi spaţiu!
Încetând a trăi cu cei vii, creştinul continuă să trăiască şi cu cei morţi, unindu-se în chip duhovnicesc cu ei prin mijlocirea rugăciunii către Dumnezeu.
Pentru morţi nu trebuie să plângem atât, cât trebuie să ne rugăm! De aceea Biserica noastră creştin ortodoxă a prevăzut de două ori pe an sărbătoarea Pomenirii morţilor, ca prilej de rugăciuni aduse Domnului şi de aducere aminte a celor ce ne-au fost dragi: părinţi, fraţi, surori şi alte rude.
Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!

Subiect: Re: Semnele morţii Vin Feb 27, 2009 12:32 am

Multumim Parinte de aceasta predica folositoare sufletului . imi hranesc sufletul cu asemenea cuvinte .Doamne ajuta