Varsta : Data de inscriere : 20/01/2009
Numarul mesajelor : 172
Localizare : Joburi/Distractii : Psihologie
Stare de spirit :
Subiect: Dumnezeu vorbeste prin glasul copiilor Lun Feb 08, 2010 6:08 pm
Se spune ca era o data o manastire unde calugarii cei tineri invatau sa se apropie cu iubire de dumnezeu, invatatatorii lor fiind calugarii mai batrani si mai trecuti prin viata pusa la picioarele domnului. In acea manastire erau 3 calugari tineri si un picut mai aprigi in a nu lua de bun tot ceea ce li se spunea. Ei credeau dar din cand in cand mai si cercetau. Asa ca intr-o zi dupa ce auzira de la unul din invatatorii lor ca Dumnezeu vorbeste prin glasul copiilor, s-au hotarat sa coboare in cetate si sa vada daca este ceva adevar in ceea ce li se spusese, mai cu seama ca ei nu il auzisera niciodata pe Dumnezeu asa cum li se spusese ca unii pot sa il auda!
Asadar isi iau cu dansii o traista cu merinde si niste apa trebuitoare pentru calatorie si purced la drum. Ajunsi in cetate cauta cu osardie macar un copil pe care sa il cerceteze. Se gandeau cam ce varsta sa aiba copilul, daca sa fie baiat sau daca se cade sa intrebe o fata si cum se munceau ei asa cu tot felul de intrebari, vad ca de ei se apropie un baiat ca la vreo 10 ani. Unul din calugarii cei tineri baga repede mana in traista cu merinde, scoate un mar si lustruindu-l ii spune copilului: - Baiete daca imi spui unde e Dumnezeu eu iti voi da marul acesta. Copilul fara a sta nici o clipita pe ganduri raspunse: -Nenea, eu iti dau 3 mere daca imi spui matale unde NU este Dumnezeu! Rusinati, calugarii multumira intr-un glas pentru deslusirea data lor de Dumnezeu prin gura copilului si plecara repede inapoi spre a multumi si invatatorului lor pentru tot ceea ce ii invata! Exista un text care spune ca Dumnezeu a umplut Universul ca noi sa il gasim peste tot, oriunde l-am cauta. El nu numai ca este peste tot, dar are chipul tuturor si vorbeste prin toti, dar mai ales prin copii. Si noi suntem parinti… am primit astfel onoarea de a invata de la adevarati maestrii, care nu sunt cu nimic mai prejos decat un inteleptit de viata de 80 de ani. Cuvintele lor ne opresc mintea si facand asta ne ajuta sa ne apropiem de esenta lucrurilor. "De zapada sa te bucuri cat o ai" zice un copil parintelui care il cearta ca se sare in maldarul de zapada si isi uda ghetele! "Harul e foc si focul e har sa nu uiti" zice un copil parintelui care cazuse in tristete de sine si nu mai vedea nici o scapare! "Bine am inteles barbat, copil, femeie, femeie, copil, barbat… dar primii? pe primii cine i-a facut" intreaba un copil pe parintele sau dupa acesta ii explica despre oameni in general. Intelepciunea lui Dumnezeu are soli inocenti! Cine are urechi de auzit, ochi de vazut… Chiar asa de cand nu ati mai stat cu gura deschisa ca sa prindeti pe limba fulgii de zapada cu gust de vanilie?
Lun Feb 08, 2010 6:08 pm
