Ne place sa vorbim despre criza

Subiect: Ne place sa vorbim despre criza Mier Feb 25, 2009 7:22 pm

Eu cred ca oamenii mereu au fost in criza. Dar nu criza de care se tot vorbeste in ultimul timp si in mass media, si pe la colturi.
Filozofam, ne-mpaunam atotcunoscatori in ale vietii increngaturi.
Dam verdicte si pronosticuri asupra cum va fi, si ce va mai fi pe Pamant si-n Lume.
Ce folos atata risipa de vreme pentru niste farame si franturi de existenta terestra?
Omul ar trebui sa fie mult mai departe de contingentele materiale, si sa nu se mai ingrijoreze atat de normalul cotidian.
Daca stam sa ne gandim, chiar insusi ouml este in criza. Criza de incredere in Dumnezeu si in fortele proprii.
Un adevar rosti odata, ne spune ca "Omul nu traieste ca sa manance, ci mananca ca sa traiasca".
Omul ar trebui sa se inalte deasupra tuturor nimicniciilor vremurilor. Sa-si inalte sufletul si sa guste din plin simfonia culorilor rasaritului de soare, al apusului, sau al sunetului cristalin al curgerii line de apa al izvoarelor montane. Sa se-mbete de parfumul cetinei de brad, al crinului si chiar al florii de colt din stancile dinspre Cer. Sa se contopeasca cu intreaga natura, pentru ca in tot este Dumnezeu.
Are trebui sa munceasca, sa invete, si sa iubeasca. Sa iubeasca viata si toata Creatia. Sa se bucure de tot mirajul naturii...Sa invete sa-si inteleaga propria natura si existenta...
Sa nu mai fie limitat... Limitat in cercul strans din ce in ce mai mult de intuneric...de rautate...de talpa care se vrea a se pune in ceafa sa de-un grup el insusi "limitat" in gandire.
Fumul desertaciunii sa nu ne înece pe noi.

Sufletul, sufletul este cel
Care trebuie îmbogatit, pazit,mantuit.
Ce folos are omul ca dobandeste lumea toata
Daca peste putin va pieri?

Ce folos are omul de coroana împarateasca
Ce-i sade pe cap
Daca peste putin va trebuie sa o lase
si în pamant sa putrezeasca?

Ce-i folosesc omului gramezile adunate
De aur si argint
Daca peste putin din ale lui coaste
Va creste iarba?

Ce folos de toate comorile lui
De matase, perle si hrana scumpa
Daca peste el soarele maine nu va mai straluci?

Iata, trupul mort, gol de suflet, se pogoara în groapa.
Unora ca acestia
Ce comori pamantesti în viata si-au gramadit
Moarte le sunt si sufletul si trupul,

Iar cei ce raman în urma pe amandoua le îngroapa.
Dar ei pentru nici unul nu plang.
Cel ce are întelegere,sa înteleaga.

O, Doamne, Tu tuturor povata le-ai dat:
Sufletul, sufletul este cel
Care trebuie îmbogatit, pazit,
Mantuit.

Toate celelalte din lume împreuna cu lumea
Vor pieri.
Porunca Ta noi o cunoastem,Doamne,
Da-ne noua putere sa o împlinim pe ea.

Ajuta pacatoaselor noastre suflete,
Bunule Doamne,
Ca fumul desertaciunii sa nu ne înece pe noi.
(Paisie)

Subiect: Re: Ne place sa vorbim despre criza Vin Feb 27, 2009 12:18 am

Frumoase versurile poieziei sunny