Declaratie de dragost

Subiect: Declaratie de dragost Sam Mar 21, 2009 2:48 pm

Intru direct in subiect: cand ati facut ultima data o declaratie de dragoste? Cand i-ati luat mana celui de langa voi, v-ati uitat in ochii ei/lui si i-ati spus: “As vrea sa respir odata cu tine, sa impartim aceleasi molecule de aer.
As vrea sa fim doua petale de trandafir care, rupte de mana unui indragostit, sa aiba scris pe ele doar ma iubeste. As vrea sa pot ajunge in mijlocul Pamantului pentru a-ti arata ca inima mea este mai fierbinte decat toata magma ce vrea sa iasa la suprafata.”
Patetic? Poate. Dar astfel de cuvinte reprezinta combustibilul de care avem nevoie pentru a trai. Sunt o gura de oxigen pentru un alergator epuizat dupa o cursa de 20 km. Iar fiecare zi de munca este o astfel de cursa.
Vreti sa va fac “schita” unei zile din viata noastra? Ne trezim dimineata si, daca Dumnezeu a fost generos cu noi, primim un zambet din partea sotiei/sotului, iubitei/iubitului si/sau a copilului/copiilor. Alergam disperati sa prindem un loc in fata la toaleta si, in acelasi timp, punem de-o cafea sau de-un ceai.
Daca ai avut neinspiratia sa lenevesti un pic mai mult in pat, incep deja sa sune telefoanele. Un coleg de serviciu este crizat ca s-a blocat nu stiu ce soft. Seful te intreaba, elegant sau, dimpotriva, tipand, daca ai terminat nu stiu ce proiect. Jumatatea din casa te intreaba si ea despre nu stiu ce intalnire cu prietenii sau eveniment cu socrii. Nici vorba de declaratii de dragoste…
Multumesti pe toata lumea si alergi spre jungla. Afara scenariul este demn de ceea ce am putea numi “jocuri cu masini”. Semafoarele au luat-o razna, oameni imbracati in costume superbe se transforma in oameni de Neanderthal mari la stat, dar mici ca exprimare.
Dupa ce te-ai certat cu toata lumea, indiferent de nationalitate, sex sau religie, ajungi la birou. Te uiti peste agenda si inlemnesti. Pentru 8-10 ore nu-ti mai apartii. Dai doua-trei telefoane persoanei iubite, copilului, parintilor, prietenilor. Esti cat se poate de scurt pentru ca, nu-i asa, la concurenta erau lucruri de care depinde viata ta… E greu de crezut ca ai facut vreo declaratie de dragoste in aceste 8-10 ore.
Ne trebuie o ora, dupa ce iesim de la munca, pentru a ne aduce aminte cine suntem. O ora ca sa redescoperim ca traim intr-o familie, ca avem prieteni. O ora ca sa trecem de la starea “oficiala”, de serviciu, la starea normala, de… acasa. Cand intram in casa (apartament, garsoniera, mansarda, vila in Pipera sau in Manastur), totul se transforma. Am ajuns in acel loc in care nimic rau nu se mai poate intampla.
Ei bine, in acest loc, gasiti-va timp, printre meciuri vazute la televizor sau ziare citite in fotoliul din sufragerie, pentru o declaratie scurta de dragoste. Poate ca nu e nevoie neaparat de constructii complicate precum cele din inceputul acestui editorial. Un simplu “Te iubesc” va face ca seara sa fie mult mai frumoasa. Si va face fericit omul de langa voi. Iar fericirea lui este si fericirea voastra. Bucurati-va!
Nu uitati ca Romania este (si) altfel!